Grijile materiale

"Cine a învăţat să Mă aibă în grijă, acela nu are griji materiale, ba chiar poate sprijini şi material pe alţii. Cu toate că asta nu rezolvă în sufletul nevoiaşilor esenţa dorinţei apartenenţei la Mine, adică fericirea lor proprie nu se rezolvă odată cu asta. Tănărului bogat nu am spus să vândă ce are şi să împartă între săraci pentru ca săracii să nu mai ducă lipsă. Nu! Am spus pentru că avuţia tănărului îl împiedica în a urma pe Mine. Şi pe cine nu împiedică să Mă urmeze?

          Aici trebuie să clarific ceva din nou. Cănd spun că pe tănărul bogat avuţia îl împiedica în formarea perfecţiunii sale, atunci cu siguranţă nu M-am găndit la numărul banilor, ci la ataşamentul faţă de bani, adică la acea stare de spirit care a evoluat în timpul dobăndirii şi păstrării banilor săi." (Vocea 2/90)

Relațiile interumane

Isus spune: ”Nimeni nu se poate scuti de acea suferinţă care este necesară vieţii fericite. Şi nici nu trebuie ca să experimenteze cineva cu asta. În relaţiile interumane este foarte important să nu vă limitaţi la tratament simptomatic, rezolvări-aparente. Întotdeauna trebuie să tindeţi spre o rezolvare radicală. Iar asta este posibilă numai cu  iubire îmbibată cu înţelepciune şi îndărjire. Asta este cu adevărat sfăntatreime. Doar asta ajută acea unitate sănătoasă dintre oameni, care poartă binecuvăntarea Mea, şi care este capabilă să aducă pacea permanentă a inimii aceluia, care acceptă asta. Independent de ce fel de om este celălalt!”  (Vocea - vol. 2;87)

Despre celibat

"Prietene! Starea de celibat nu este invenţia Mea. Dumnezeu l-a creat pe om pentru o comunitate, cum este El. Cănd va deveni clar pentru voi, că sunteţi fiinţe create pentru Dumnezeu, atunci celibatul va fi printre voi precum un corb alb, pe care cel care vrea să se refere la Mine în acest caz trebuie să susţină cu semne cereşti foarte tari.

          Biserica voastră este şi Biserica Mea doar în măsura în care nicicum nu are rol principal cea ce Eu am menţionat doar secundar, adică angajarea în celibat.

          Ţi-am spus deja, că Eu nu chem pe nimeni azi să fie preot în sensul în care găndiţi voi. Cine azi se angajează să fie sfinţit ca preot, este ori arivist, ori bolnav, ori naiv. Nu chem pe nimeni într-o asemenea instituţie, în care respectivul este obligat la ceva, de care există şi mai bun. Iar faţă de celibat există mai bun în această categorie. Adevărat, că nu este mai bun pentru oricine, dar cine consideră ca fiind cel mai bun referitor la el însuşi ceea ce Eu nu consider în mod obiectiv ca fiind cel mai valoros pe acest plan, şi asta nu face la dorinţa Mea expresă, ci pentru că se găndeşte că astfel îş face cel mai bine pentru el. În asemenea caz desigur asta şi trebuie să facă. Asta stă deasemenea şi referitor la pustnici." (Vocea - vol.2 - 86)

Despre drept

"DREPTUL aici pe pământ este foarte drept. În Rai nu există drept. Aici pe pământ omul care trăieşte în iubire poate accepta relativ uşor acel sacrificiu, care pentru omul neisusian suscită necaz, ba chiar revoltă. Dar în cine Eu pot trăi liber, acela trebuie să aprecieze fiecare lege mult mai în adâncime, precum arată suprafaţa. CARTEA LEGILOR nu este ca să limiteze iubirea, ci pentru a nu permite răului să se desfăşoare. Este important de ştiut asta, deoarece doar aşa se poate înţelege, că atunci când vorbesc de împlinirea legii, asta pentru cei care nu sunt ai Mei, este mai mult pedagogie, decât exprimarea realităţii. Au dreptate. Deoarece ei nu înţeleg altceva prin împlinirea legii, decât ceea ce aceste cuvinte exprimă la suprafaţă. Adică: păstrarea legii.

Doar acela poate înţelege împlinirea legii formulate de către Mine, care ştie că există doar o singură lege morală. Şi anume, că trebuie să vă iubiţi, independent de ce fel de om este celălalt. Este singurul comportament, care are în posesia lui acea lumină, prin care orice altă lege primeşte culoarea specifică definită reală de către Mine. Cel care iubeşte, deşi este un om care cântărește, dar nu este un om al paragrafelor.

Câteva cuvinte despre legile Bisericii mele:

De când s-a instituţionalizat trebuie ca un cerc de legi, ordonanţe să ţină laolaltă, ca să nu se destrame. Dar şi aici stă: legile Bisericii Mele pentru cei care Mă iubesc pot fi doar legi care slujesc iubirea.

Celor care nu sunt ai Mei, deoarece în Biserica mea sunt foarte mulţi asemenea pe pământ, - gândiți-vă doar la acea comparaţie, prin care compar Biserica Mea asemenea unei plase, care poartă laolaltă peşti preţioşi şi josnici, - deci pentru peştii josnici legea desigur este un punct de vedere foarte serios. Nu vă gândiți la aceia cărora nu le pasă deloc de legile Bisericii mele. Cu morţi nu Mă ocup. Însă pe cel care Duhul Meu, Iubirea Mea îl conduce, acela nu are, nu poate avea problemă cu legea. Stă deasupra legii. Tocmai cunoaşterea mai adâncă face posibilă pentru el, ca suprafaţa legii să nu reprezinte nimic pentru el.”   (Vocea - 1/84)

Iubirea vrăjmaşilor

Isuse! Tu ai cerut de la noi, să iubim vrăjmaşii. Ba chiar ai cerut, să iubim MAI DEGRABĂ vrăjmaşii. Nu înţeleg, cum este posibil, ba chiar cum TREBUIE să iubim pe cei care nu sunt ai Tăi, ci după spusele Tale, sunt de la tatăl-diavol.

VOCEA: „Prietene! Cerinţa de iubire a vrăjmaşilor nu vizează să nu ai vrăjmaş, ci să fie de recunoscut, cine este cu adevărat altruist. Deci aceasta nu serveşte numai interesul vrăjmaşului, ci a tuturor.

Cum am spus? 'Dacă iubiţi doar pe aceia, care vă iubesc şi ei, atunci ce merite aveţi?' Tocmai adeverirea prezenţei Mele apare în acela, în care există iubirea de vrăjmaş.

Armata este o instituţie, unde se instruiesc în scopul învingerii, nimicirii vrăjmaşilor, pe aceia care au intrat în această instituţie. Cel care spune NU unei asemenea chemări, se găseşte faţă-n faţă cu aceia, care din oficiu sunt vrăjmaşii lui, deoarece în armată nu se recunoaşte libertatea conştiinţei. În realitate nici în biserici. Există totuşi diferenţe.

În biserici se întâmplă ca persoanele bisericeşti să nu recunoască ca aparținând de biserica lor pe acela, care se împotriveşte încăpățânat dorinţelor lor. Iar în armată pentru asemenea comportament eşti pedepsit.

Cei care pedepsesc nu întotdeauna sunt răi. În cele mai multe cazuri sunt laşi, câteodată sunt inconştienţi. Rezultatul este acelaşi. Pentru ei este insuportabil cel care contrazice lor.

Serviciul alternativ este doar o situaţie tolerată din partea laşilor şi celor răi. Din partea celor inconştienţi nu. Cei inconştienţi se gândesc că, - desigur şi mulţi răi – cu muncă de lămurire adecvată se pot determina pe oamenii conştiincioşi să pună ideea de învingere, de speriere sau de nimicire a vrăjmaşilor în locul iubirii de vrăjmaşi.

Asta de multe ori se reuşeşte din cauza că în soldatul-candidat interesul său de aproape este prezent mai strigător, decât interesul său mai îndepărtat.

Din partea Mea pot influenţa liberul arbitru doar prin faptul că enunţ: „Iubiţi mai degrabă vrăjmaşii!” restul este treaba voastră. Tuturor fac posibilă să citească din istorie, dacă nu vrea să citească din evanghelia Mea.

Vrăjmaşii Mei au spus: „Pe alţii i-a mântuit Pe sine nu poate să mântuiască” Aceasta poartă două neadevăruri. Nici pe alţii nu I-am mântuit în sensul în care nici pe Mine. Şi pe alţii Îi mântuiesc în sensul în care M-am mântuit în slava Tatălui Meu. Mântuirea mea am exprimat aşa: „ Nu trebuia oare, ca Mesia să pătimească acestea, şi să intre în slava Sa? /Luca 24;26/.”  (Vocea - 1/83)

Despre căinţă

„Prietene! Zilei de căinţă spune mai bine zi de schimbare de gândire, de concepţie. Conţinutul vieţii Mele pământe

şti a fost să vă atenţionez asupra acestui fapt.

Folosiţi adesea în legătură cu căinţa expresia de spălare sufletească. Asta redă doar în foarte mică măsură cea ce în zilele voastre de căinţă vreau să văd realizat.

Desigur schimbarea de concepţie se întâmplă în direcţia purificării, dar nu este identică cu asta. Este mult mai mult decât asta. Deci aici nu este vorba despre acelaşi lucru, dar într-o formă mai curată. Aici trebuie să realizaţi în voi ceva DIFERIT.

Spălarea trupească nu face trupul diferit, doar elimină de pe el, cea ce nu aparţine, nu se potriveşte lui. Realizarea adevăratei căinţe nu are numai aceste consecinţe. Desigur şi acestea. Elimină din suflet cea ce nu i se potriveşte. Dar în schimbarea gândirii este nevoie şi de înălţare radicală în acea direcţie a evoluţiei sufleteşti, pe care Eu am numit-o CALE, şi care în esenţă este identică cu Mine. De acea nu poate fi zi de căinţă roditoare fără să vă ocupaţi cu Mine şi în celelalte zile. Aici trebuie din nou să explic ceva.

Ce înseamnă a se ocupa cu Mine? Desigur înseamnă şi rugăciunea zilnică. Se roagă cel care ridică sufletul la Mine. Adică cel care cu ocazia rugăciunii vrea să se întâlnească cu Mine. Fără aceasta nu există rugăciune adevărată. Dar cu asta încă nu se întâmplă schimbare de concepţie.

Schimbarea de concepţie presupune două lucruri. O formulare clară a unei nemulţumiri interioare, pentru încetarea căruia se angajează cel care se roagă cu o decizie conştientă. Deci pentru încetarea ei, şi nu măturarea sub covor.

Dar presupune şi altceva. Şi anume, că realizarea acestei decizii este neapărat posibilă cu Mine.

Voi din păcate adesea nu vedeţi copacii de pădure. O gură de copil ţi-a pus în zilele astea întrebarea hazlie: 'De ce merge orbul în pădure?' Răspunsul lui a fost: 'De copac!' Dacă aş continua gluma, aş zice: 'Dar tot orb rămâne'

Voi aţi primit apel pentru a ţine zi de căinţă, pentru ca să vă deschideţi ochii, şi să vedeţi în sufletele voastre în continuare acea direcţie, care necesită modificare de orbită din partea voastră, şi voi ştiţi că sunteţi capabili de asta cu ajutorul Meu. Da. Sunteţi capabil cu Mine să mergeţi în continuare în acea PĂDURE A VIEŢII, care deşi este plină cu copaci, dar nu pentru ca voi să vă loviţi de ei, ci pentru ca să acceptaţi pe rând împreună cu Mine acea schimbare de concepţie, pe care puteţi numi evoluţie sufletească.

Sămânţa căzută în pământ poate ajunge copac, să aducă roade prin Mine. Voi să nu ştiţi asta?

Nu este secret ce trebuie să faceţi. Sufletul introspectiv vede nemulţumirile sale şi în mod necesar va decide radical în acceptarea CĂII. Natural, că şi Eu voi decide în mod necesar alături de el, şi dau ajutorul necesar, de care are nevoie. Asta este esenţa Mea!"  (Vocea - 1/81)

Despre veneraţia Mariei

„Prietene! Mama Mea într-adevăr a trăit pentru Mine, şi trăieşte şi acum. Pentru Ea este foarte importantă fiecare manifestare a Mea. Ştie, că şi în diferitele veşminte, Eu sunt acelaşi. Când spun că trăieşte pentru Mine, atunci prin asta trebuie înţeles că se identifică total cu intenţia şi scopul Meu. Tocmai de aceea veneraţia Mariei, dacă nu este direcţionată împotriva cuiva, atunci pe Mine vrea să accepte cu alţii. Din păcate poate fi direcţionată împotriva altora. Da. Chiar şi veneraţia Mea poate fi direcţionată împotriva altora.

Procesiunile în general nu sunt direcţionate împotriva altora, doar pot fi în defavoarea altora. Nu pe Mine Mă arată cu ocazia procesiunii, ci depun în general mărturie alături de Mine. Cel puţin asta ar trebui să se întâmple

Nici veneraţia Mariei nu pe Mine vrea să Mă umbrească, ci din cauza Mea se bucură de Mama Mea. Orice om cu judecată normală ştie, şi Mama Mea ştie mult mai bine, că numai dorită Mie este, cine este.

Cine vrea să discrediteze pe Mama Mea, acela Mă jigneşte pe Mine. Cine vrea să discrediteze pe Mine, acela nu înţelege pe Maria.

Fără îndoială sunt care nu doresc veneraţia Mariei. Nici Mama Mea nu doreşte. Dar cine doreşte, acela cu asta nu face rău Mie.

Orice veneraţie este bună. Şi veneraţia Mariei. Cea ce este bun, să nu rănească pe nimeni. Dacă cineva nu simte nevoia acestei veneraţii, nu este problemă. Nu este problemă câtă vreme nu se supără pe alţii din această cauză. Cel mai important este relaţia directă cu Mine? NU! Cel mai important este IUBIREA.

În orice caz este întors pe dos dacă veneraţia Mariei dă prilej pentru cineva să fie neiubitor, lipsit de tact faţă de cineva.

Nu faceţi o mişcare din veneraţia Mariei. Nici din veneraţia Mea. Orice mişcare poartă în el o trăsătură de excludere. Excluderea are drept de existenţă doar acolo, unde trebuie negat RĂUL. Veneraţia Marie nu este rea, şi nici faptul că cineva nu doreşte veneraţia Mariei, deoarece nu poate avea valoare în sine.”  (Vocea - 1/80)