"Cine a învăţat să Mă aibă în
grijă, acela nu are griji materiale, ba chiar poate sprijini şi material pe
alţii. Cu toate că asta nu rezolvă în sufletul nevoiaşilor esenţa dorinţei
apartenenţei la Mine, adică fericirea lor proprie nu se rezolvă odată cu asta.
Tănărului bogat nu am spus să vândă ce are şi să împartă între săraci pentru ca
săracii să nu mai ducă lipsă. Nu! Am spus pentru că avuţia tănărului îl
împiedica în a urma pe Mine. Şi pe cine nu împiedică să Mă urmeze?
Aici
trebuie să clarific ceva din nou. Cănd spun că pe tănărul bogat avuţia îl
împiedica în formarea perfecţiunii sale, atunci cu siguranţă nu M-am găndit la
numărul banilor, ci la ataşamentul faţă de bani, adică la acea stare de spirit
care a evoluat în timpul dobăndirii şi păstrării banilor săi." (Vocea 2/90)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu